Mash-ul din spatele scenei era mult prea mare, titlul “folk you” scris prea in marginea de sus si acoperit de reflectoare, iar “In memoriam Florian Pittis” undeva sub scena, pus la nisip.
Sonorizare muuult mai buna decat anii trecuti (deh, se acumuleaza experienta), cu 2-3 mici probleme, dar care analizate si in functie de rezultat au fost nesemnificative. Asa ca prima nota proasta o primeste Maria Gheorghiu, care a multumit TVR2 pentru sonorizarea deosebita, desi aceasta a fost facuta de Sylvermusic… Ideea e ca desi Maria Gheorghiu a pornit cu un handicap, tinand cont ca prezentarea era de obicei facuta de Pittis, deci greu de egalat, ea a cam tinut sa sustina acest handicap, avand acelasi text de prezentare in ambele seri, incurcand-o pe Alina Zaharia cu Alina Manole, risipind aburii de celebritate ai lui Jul Baldovin cu vorbele “dar de fapt il cheama Iulian”, lamurindu-ne ca Silvan Stancel canta foarte bine dar are si o chitara buna (asta imi aduce aminte de clasicul: frumoase poze, ce aparat ai?), ca mai toti care vor intra in scena “canta, si canta al naibii de bine”, ca “aschia nu sare departe de gard”, etc, etc…
Maria Gheorghiu ar fi primit premiul I la capitolul “asa nu” daca nu ar fi existat el… Dinu Olarasu… in prima seara a fost ok, insa in seara a doua, cu o figura ce nu trada nimic, a urcat si a inceput distractia… dar mai bine nici nu mai povestesc de asta. Ii dam locul I si-l trimitem acasa pana data viitoare, cand speram sa nu-l mai vedem asa.

In rest, de la bine in sus. Maraton Folk cu 7-8 ore de concerte pe seara, concentrat in 2 zile cat se canta in anii trecuti in 4 week-end-uri.

Baniciu degaja ca de obicei energie, dar cam plictisit se pare de atatia ani de cantat nu prea mai vrea sa-si forteze vocea, Alifantis, care in ultima vreme era ca o masina de cantat ca la carte, a devenit mai uman in duet cu Andries, improvizand uneori si s-a vazut ca-i placea asta, Marius Batu, omul pe care singur nu il vad saltand publicul, dar care oriunde apare salta valoarea celui pe care il acompaniaza cu cel putin doua trepte, Seicaru care si-a revenit din tristete si a cantat pana cand cativa din public auzind indemnul “sa ne-aruncam in mare” si-au scos hainele si au fugit in viteza spre apa, Vintila care inconjurat de tanara sa formatie Brambura si probabil influentat de concertul The Rolling Stones, mai ca ar fi vrut si el sa alerge pe scena, cam asta a fost in mare la Folk You 2007.

Marele spectacol a fost dat insa de Mircea Florian, alaturi de Costin Petrescu. Este singurul recital care m-a marcat si de care pot sa-mi aduc aminte cu adevarat dupa doua seri de festival. Prezentat initial mai mult ca un calculatorist, dar si ca “parintele folk-ului romanesc”, prin show-ul pe care l-a dat pe scena, Mircea Florian i-a ajuns lejer din urma pe copiii folk-ului, iar pana la sfarsit s-a dovedit a fi de fapt chiar cu ceva pasi in fata, ajungand ca la iesirea de pe scena sa fie declarat ca apartinand unui curent avangardist. Greu de descris show-ul lui, e ceva de vazut si ascultat.

In rest, nimic deosebit. S-a cantat “al naibii de bine”, atmosfera de folk, lumea pare sa se fi simtit minunat. Asa ca aproape sigur ne vedem la Folk you si la anul.

A, era sa uit… Multumiri Jurnalul National pentru organizare!

Related posts:

S-a stins Pittis… Iris at Folk You 2009 Luminile din spatele scenei la Folk You Dinu Olarasu – Altcumva