Neinteresant? Nu! Sa-ti explic…
In “poza” asta sta ca intr-un .zip – o bucata buna din viata mea: perioada in care ma uitam de jos in sus la muntele din spatele casei si eram sigura ca acolo sus o sa pot sa ating cerul cu mana. Pe bune, am sperat asta cu incapatanare, ani la rand…
iar singurele obstacole din drumul meu pana acolo erau gardurile cu sarma ghimpata. (eh… mai erau si damburile pline cu fragute, care ma opreau cate un pic)
Le-am trecut pe toate … si am ajuns, nu o data; de fiecare data; si l-am atins… .
E un zip cu amintiri foarte frumoase.
Abia astept sa-l ating din nou!

Of, mi…. tu si cuvintele tale… eu nu stiu sa vorbesc. Eu mai mult vad si incerc sa arat si altora, si cateodata nici asta nu-mi iese. De asta bucuria e si mai mare cand cineva vede ceva acolo…

Esti in ceatza sau in ceata ?

“words don’t come easy”?
…nici mie nu imi vin cuvintele cateodata, sau vin prea putine, sau se ingramadesc prea multe si ma induc in eroare; dar am sa le vin de hac si am sa le inlocuiesc cand se incapataneaza .
Cu prima ocazie o sa-ti cant la capota + aripa de broscuta in loc de comentariu; m-am inscris deja la tobe & percutie pentru asta.
Raspunzi cu poze, ca zici bine

in ceatza eram, ceata e a ta, tu hotarasti cine intra in ea

Mi, in ritmul asta, cand o sa vii pe acasa nu o sa ne ajunga timpul pentru cate o sa avem de facut

In ceata vine cine vrea, dar ramane cine poate

In ceatza intra cine vrea, iese cine poate…